Case

.

Zicea bătrânul țăran: „Când o să mor parcă o să văd că o vindeţi”. Nu s-a înşelat.

Ani de zile am fotografiat casa: în toate anotimpurile, la răsărit, apus, prânz, pe soare, ploaie, ninsoare.

M-am întrebat permanent cum a gândit ţăranul acele modele tradiţionale de pe faţada casei.

Mulţi desconsideră ţăranii, spunând cu superioritate că ce ar putea şti ei? Dar ţăranii sunt adevăraţi artişti. Cu un simţ estetic dezoltat.

Aşa erau şi soţii Ion și Elena Pavliuc din Sculeni. El – născut în 1934, iar ea patru ani mai târziu.

Casa au ridicat-o între anii 1972-1974. Se făcuse şi clacă – numai la turnatul lutului între scânduri. Când a fost vorba de decorat, doar cei doi soţi au lucrat la faţadă. Elena Pavliuc broda mult. Ea a avut ideea realizării de modele pe stâlpii casei. Un model, ca o broderie, e făcut din faianţă pe toate fețele casei. Ion Pavliuc a tăiat bucăţile de faianţă şi a pus bucăţi de oglindă.

Erau mândri de casa lor. Da, cea mai arătoasă, cea mai frumoasă și, mai ales, scăldată de soare la apus!

Zicea bătrânul: „Când o să mor parcă o să văd că o vindeţi”. Nu s-a înşelat.

S-a vândut.  Au gândit unii că poate cumpără vreo benzinărie terenul. Nu au avut noroc. Și iar au scos casa la vânzare.

Bijuteria de casă e acum aproape ruină. Păcat de ea. Şi păcat de munca celor care au ridicat-o. Căci nu mai sunt meşterii de odinioară. Nu mai sunt nici tâmplari, nici fierari şi nici ţăranii aceia care ştiau să calce lutul şi să facă o casă.

Poate unii se întreabă ce o mai fi în casă.

Ce sa fie? Cel care are casa în grijă,  până se va gasi un al doilea cumpărător, îmi arată cu bocancii plini de noroi o fotografie pe podea…

–  Uite, baba asta din poză… A ei a fost casa. Am șters poza de glod și am lasat-o pe pervaz.

Sper ca și pe cealaltă lume țăranii să construiască.

În Rai trebuie să fie cu siguranță și asemenea case. Că și de asta e Rai.